Translate

Sanatate pentru prieteni - canal YOUTUBE

Se afișează postările cu eticheta expectorant. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta expectorant. Afișați toate postările

joi, 14 iunie 2018

Reteta prevenire -combatere a sclerozei si afectiunilor cardiovasculare (II)


In epoca moderna s-a cautat sa se gaseasca justificarea stiintifica a acestui vechi tratament chinezesc, bazat pe un preparat in care usturoiul si produsele apicole sunt principalele lui constituiente. Continutul bulbilor de usturoi , ca si compozitia mierei si propolisului , justifica utilizarea pe scara larga , singure si asociate, a acestor produse in terapia umana. S-a constatat ca bulbii de usturoi contin un ulei volatil format din sulfuri de alil si alipropil, alicina (caruia usturoiul ii datoreaza actiunile sale bactericide), hidrati de carbon , acid sulfocianic, glicozide, precum si alte substante active dintre care unele neidentificate precis din punct de vedere biochimic. Aceasta compozitie variata ii confera usturoiului proprietati terapeutice deosebit de eficiente intr-o serie de afectiuni ale organismului printre care si actiunea cardiovasculara-hipotensiva, manifesta prin efectele vasodilatatorii si prin actiunea asupra circulatiei periferice. Se mentioneaza ca preparatele de baza de usturoi coboara atit maxima cit si minima presiunii arteriale.
Cercetari recente au stabilit ca usturoiul actioneaza favorabil nu numai in bolile cardiovasculare si in cele de uzura, dar si in alte afectiuni. Astfel, actioneaza ca dezinfectant, expectorant si calmant al spasmelor musculatorii netede, in cazul inflamatiilor bronhoalveolare. Actiunea antimicrobiana si antibiotica a fost evidentiata si in cazul tuberculozei pulmonare. De asemenea , are actiune antimicrobiana asupra florei intestinale provocatoare de diaree, in infectii intestinale, in dizenteria ameobiana si in tuberculoza intestinala.
In literatura de specialitate din Romania se arata ca utilizarea preparatelor din si cu usturoi poate fi extinsa si in alte cazuri decit indicatiile amintite. Se atribuie usturoiului certe proprietati antinicotinice in cazurile intoxicatiilor cronice ale fumatorilor , iar sucul proaspat al acestor plante si al altor specii inrudite opreste dezvoltarea unor tipuri de tumori canceroase.
Se stie ca mierea de salcim contine robinina, acacina (glucozid de natura flavonica) ulei volatil etc. cu actiune si utilizare terapeutica antiseptica si calmanta.Un cardiolog de la Colegiul medical Rajashasa a stabilit dupa citiva ani de studii, ca mierea sporeste cu 56 % rezistenta valvulelor inimii si ale vaselor cu rol asa de important in hemodinamica. Medicul indian recomanda mierea si persoanelor care sufera de varice: valvulele venelor fortificindu-se , coloana de singe venos nu mai cade retrograd spre periferie, ci este impinsa spre inima.
Propolisul este unul dintre produsele apicole cele mai eficiente sub raportul principiilor active transmise de la planta la om. Prezenta acestui produs al albinelor in compozitia preparatului cu usturoi se explica prin elementele sale componente din care preponderente -ca substante active- sunt flavonidele cu nu mai putin de 41 de actiuni terapeutice ( actiunea asupra sistemului capilar privind bioflavonidele, a fragilitatii si permeabilitatii vaselor , influente directe asupra sistemului circulator ca vasodilatator si hipotensiv, actiune diuretica , drenarea bilei, estrogena, obtinindu-se efecte si asupra altor glande cu secretie interna, ca timus, tiroida, pancreas, suprarenale, etc). Acidul ferulic, prezent si el in propolis, isi aduce contributia la actiunea bactericida si bacteriostatica a preparatului respectiv.

Vezi : Reteta prevenire -combatere a sclerozei si afectiunilor cardiovasculare (I)

 Sursa : Almanahul stuparului

joi, 31 mai 2018

Reteta prevenire -combatere a sclerozei si afectiunilor cardiovasculare

Datorita substantelor naturale compozitionale si a diverselor principii active aflate in unele plante si produse apicole, se confera preparatelor obtinute prin asocierea materiilor prime respective, calitati medicinale deosebite in anumite afectiuni ale organismului uman. Un astfel de preparat natural, bazat pe o tinctura din usturoi( extras cu o solutie hidroalcoolica concentrata) , cu adaus de miere si extract de propolis, se utilizeaza preventiv si curativ pentru combaterea afectiunilor cardiovasculare si in prevenirea sclerozei si a celorlate boli de uzura.
Medicina populara cuprinde numeroase "retete" de produse naturale in care usturoiul-singur sau in amestec cu alte plante si in special cu produse apicole, datorita compozitiei lor chimice variate si extrem de active-constituie un apreciat tratament , pe care oamenii l-au descoperit cu milenii in urma dintr-o necesitate instinctiva de aparare a sanatatii lor. O astfel de reteta este practicata pe scara larga in China si este cunoscuta sub forma de "reteta chinezeasca penteu prevenirea si combaterea sclerozei.

A. Materii prime necesare 
a) pentru prepararea maceratului de usturoi in alcool
-usturoi (bulbi, catei, curatati si tocati)..................125 g
-alcool 96 grade.........................................................125 g
Din aceasta cantitate , dupa 10-15 zile de macerare se obtine, prin presare si strecurare :
-175 g macerat de usturoi in alcool
b) pentru obtinerea extrasului moale de propolis:
-propolis brut, natural, fara impuritati....................43 g
-alcool 96 grade ..........................................................57 g
Se dizolva prin amestec, propolisul in alcool de 96 grade si se evapora alcoolul pina se obtine o pasta moale, cintarind cca 50 g extras de propolis , sub forma de pasta.
Pentru a obtine un extras alcoolic de propolis in concentratie de 30 % se procedeaza astfel:

-din extrasul de propolis sub forma de pasta se iau 30 g si se amesteca cu 70 g alcool de 96 grade din care dupa omogenizare prin amestec, intrebuintam 25 g pentru o doza de tratament
-miere de salcim :50 g

B. Modul de preparare a unei doze de tratament pentru 100 zile =250 ml preparat (cca 3 000 picaturi )

Se amesteca :
-maceratul de usturoi rezultat .........................................175 g
-extrasul alcoolic de propolis in concentratie de 30 % ..  25 g
-miere de salcim ...................................................................50 g
                                  Total preparat ...........250 g

Aceasta cantitate echivaleaza cu 2 700-3 000 picaturi necesare unui tratament pentru o perioada de 100 zile (fara intrerupere)

C. Mod de administrare 
-250 ml-preparat chinezesc -echivalind cu circa 3 000 picaturi este necesar pentru un tratament pe o durata de 100 zile , administrat in picaturi , ziilnic si diferentiat coform schemei:

                                                              Zile in tratament
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ziua                                 1  2  3  4    5    6    7  8   9  10  11  12  13  14  15  16  17  18  19  20  21 22
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Doza in        Dimineata   1  4  7 10  13  15  12  9  6   3   25   1   4     7   10  13  15  12  9    6   3   25
picaturi         Prinz           2  5  8 11  14  14  11  8  5   2   25   2   5     8   11  14  14  11  8    5   2   25
la fiecare      Seara           3  6  9 12  15  13  10  7  4   1   25   3   6     9   12  15  13  10  7   4   1   25
masa
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Picaturile se administreaza in putina apa (o lingurita ) dimineata , la prinz si seara, cu o jumatate de ora inainte de mese.Se respecta doza de picaturi diferentiata pentru fiecare masa , potrivit schemei.
-La fiecare administrare se agita flaconul, inainte de a trage cu pipeta preparatul.
-Dupa 100 zile de tratament continuu cu doz variabila din schema, se face o pauza de 60 de zile , dupa care se reincepe tratamentul (de intretinere).
In a 11-a zi de la inceperea tratamentului se administreaza doza record de cite 25 de picaturi, atit dimineata cit si la prinz si seara. Dupa a 11-a zi de tratament se repeta exact dupa schema din prima zi , respectindu-se ordinea de administrare cantitativa si continuindu-se tratamentul pina la terminarea preparatului obtinut din reteta mentionata .


Urmeaza : Utilizarile si explicarea actiunilor preparatului asupra organismului

SUSA : Almanahul stuparului



vineri, 21 octombrie 2016

Gutuia-deliciu si leacuri de sanatate


Nelipsite din odaia bunicilor noastre, unde tronau pe dulapuri şi în fereastră, aseme­nea unor lampioane aurii, gutuile sunt nelipsite şi din amintirile copilăriei, parfumate încă de mireasma lor dulceagă-amăruie. Cât despre deli­ciile preparate din ele - dulceţuri, peltele şi prăjituri - ele sunt atât de prezente pe lista de bucate a iernii, încât e greu să te mai gândeşti că gutuile pot fi folosite şi ca leacuri de sănătate, într-o mulţime de boli.

Descrierea plantei

Rudă bună cu mărul şi părul, gutuiul este uşor de identificat, fiind nelipsit din livada cu pomi fructiferi a gospodarului de la ţară. Fructul lui, gutuia, are culoarea galbenă, este acoperită până la coacere cu un puf cafeniu, are miezul tare, aromat şi as­tringent.

Recoltare şi uscare

În scopuri terapeutice, de la gutui se folosesc fructul (Fructus cydoniae), frunzele (Folium cydoniae) şi seminţele (Semen cydoniae). Recoltarea fructelor se face toamna târziu, dar înaintea îngheţurilor, fiind printre ultimele fructe adunate din grădi­nile cu pomi fructiferi. Odată ajunse la maturitate, puful ce le acoperă se des­prinde foarte uşor. Fructele se păstrează bine până în primăvară. Există un obi­cei, în gospodăriile de la ţară, să fie puse câteva gutui în ferestre ca ornament, iar prin mirosul plăcut, datorat unor uleiuri volatile, se asigură dezinfecţia şi odori­zarea încăperii în care au fost aşe­zate. Frunzele de gutui se recoltează când au ajuns aproape de sfârşitul ci­clului vege­tativ, cu câteva zile înainte de căderea lor din pom, când culoarea le devine arămie (galben-ruginie). Se lasă la uscat în spaţii bine aerate, în strat subţire, răscolindu-se zilnic, pentru a se evita mucegăirea lor. Au conţinut mic în apă, deci randamentul la uscare este destul de bun 2:1 (din 200 g proaspete rezultă 100 g frunze uscate). Semin­ţele de gutui se scot din fructe când se fac compoturi, dulceţuri, peltele şi marmelade. Din păcate, acest lucru se face destul de rar, cu toate că aceste seminţe sunt foarte indicate în tratarea diferitelor afecţiuni, aşa după cum se va arăta în continuare. Se usucă pe cale naturală, în tăvi, sau pe coli de hârtie, în strat sub­ţire. Se poate grăbi uscarea, prin introducerea tăvilor în cuptorul aragazului, la foc mic, cu uşa întredes­chisă. În cazul cuptoarelor electrice, temperatura se setează la 80 de grade, timp de 30 minute.

Compoziţia chimică

Miezul de gutuie conţine zaharuri simple (fructoză şi glucoză), uşor asimilabile în organism. Reamintesc faptul că zaharurile sunt absolut necesare pentru orga­nism, ca surse de energie, dar ele trebuie luate din fruc­te, şi nu din cartofi sau grâu, bogate în amidon, o substanţă greu de asimilat şi interzisă în diabet. Gu­tuile mai conţin vitamine hidrosolubile (B, C, PP), acizi organici, minerale (în principal pota­siu), celulo­ză şi pectine. (Pectinele, alături de celuloză, sunt prin­cipalii constituenţi ai fibrelor alimentare, foarte apre­cia­te azi în tratamentul bolilor aparatului digestiv.) Frunzele conţin în plus tanin, iar seminţele, mucilagii.

Preparate farmaceutice din gutui

Gutuia se consumă ca atare, crudă, coaptă, fiartă sau conservată sub formă de compoturi, dulceţuri, marmelade. Aduce organismului o serie de nutrienţi necesari atât pentru menţinerea activităţii vitale, cât şi pentru ameliorarea unor afecţiuni. Dacă avem în gospodărie o centrifugă electrică pentru obţinerea de sucuri din fructe, putem să preparăm un suc natural din gutui, de foarte bună calitate, mai uşor acceptat la consum decât gutuia crudă, ea fiind destul de tare şi puternic astrigentă, făcând "gura pungă".

Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri de frunze uscate şi mărunţite groscior se opăresc şi se lasă la infuzat timp de 30 minute, cu 250 ml de apă, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.

Decoctul
Dacă dorim să obţinem un ceai mai concentrat, folosim decoctul, după urmatoarea tehnică:
Mod de preparare: 4 lin­guri frunze uscate şi mă­runţite gros­cior se fierb la foc mic, timp ­de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emailat. La final se com­pletează apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puţină apă înaintea filtrării. Se îndulceşte cu miere, ca şi infuzia.

Maceratul
Această tehnică este indi­cată în cazul semin­ţelor de gutui, care conţin mucilagii so­lu­bile în apă rece.
Mod de preparare: 2 linguri de seminţe de gutui uscate şi zdrobite se lasă cel puţin 30 minute, în 200 ml de apă, la temperatura camerei, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.

Tinctura
Mod de preparare: 20 g de frunze uscate şi mărunţite groscior se pun în 100 ml alcool alimentar, sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină lim­pe­zire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în fla­coane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de vala­bi­litate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se ob­servă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Vinul terapeutic
Mod de preparare: Peste 4 linguri de frunze us­cate şi mărunţite groscior se toarnă 1 litru de vin alb fierbinte. Se lasă la macerat 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Când perioada expiră, vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului, apoi se lasă alte câteva zile, când vinul limpede se va separa de reziduul depus la fundul vasului. Se completează cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în fla­coane de 200 sau 250 ml. Termenul de vala­bilitate este de 1 an de zile, la tempera­tura ca­merei, dacă vinul folosit la pre­parare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concen­tra­ţiei alcoolice mai mici de 11 gra­de, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în al­cool al tincturii şi vinu­lui, nu li se reco­mandă spre folosire con­du­că­torilor auto sau persoanelor cu intoleranţă la alcool.

Oţetul medicinal
Mod de preparare: 2 linguri de frunze uscate de gu­tui, mărun­ţite groscior, se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet, de preferat obţinut din vin. Ur­mea­ză apoi filtrarea şi condiţionarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în diferite boli.

Tratamente interne

* Diaree neinfecţioasă
Se foloseşte miezul de gutuie fiert sau copt, trans­format în piure. Datorită conţinutului în pectine, gelifică bolul fecal. Dacă diareea este pronunţată şi cronică, poate duce la deshidratare, în acest caz se recomandă în plus administrarea decoctului, câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust. O altă variantă ar fi folosirea sucului obţinut din miezul de gutuie.

* Constipaţie
Se tratează cu macerat din seminţe de gutui, 2 căni pe zi, seara şi dimineaţa. Mucilagiile din seminţele de gutui înmoaie materiile fecale, uşurând astfel defe­caţia. Un macerat complex pentru combaterea consti­paţiei se poate obţine din 2 linguri seminţe de in şi o lingură seminţe de gutui, după tehnica prezentată mai sus. Se bea o cană, seara, la culcare.

* Reglarea motilităţii intestinale
Un rol important în reglarea motilităţii intestinale îl joacă consumul de fibre alimentare în dieta zilnică, componentele cele mai importante ale acestor fibre fiind pectina şi celuloza, care se găsesc în cantităţi apreciabile în gutuie. Este foarte indicat, în acest sens, consumul regulat de marmeladă obţinută din gutuie.
Cuvântul marmeladă provine din limba por­tu­ghe­ză: marmelo, care însemnă gutuie. Marme­lada a fost foarte apreciată şi folosită în trecut, în ali­mentaţie. Astăzi este pe cale de dispariţie, iar cea existentă pe piaţă nu are calitatea celei din trecut. (Mâncarea de gutui, uşor de pregătit în casă, poate înlocui mar­me­lada.

* Hipertensiune arterială
Marea majoritate a schemelor de tratament pentru hipertensiunea arterială conţin un diuretic (nefrix, furosemid, indapamid) pentru eliminarea apei din organism. Prin diureză, se reduce tensiunea arterială, în schimb, este antrenat şi eliminat potasiul, a cărui lipsă produce slăbiciune musculară, paralizie, insufi­cienţă respiratorie şi tulburări cardiace. De aceea, se recomandă ca terapie complementară con­su­mul regu­lat de preparate din gutui, care sunt bogate în potasiu.
Maceratul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, în­dulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.


* Expectorant şi emolient în afecţiunile pulmonare - hemoptizie (expectoraţie cu sânge), bronşite însoţite de tuse neproductivă
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Maceratul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Răceală şi gripă
Sunt două boli de natură virotică, pe care le con­tactăm foarte des în sezonul rece. Ceaiurile călduţe sunt nelipsite din schema de tratament a acestor afecţiuni. Un ceai obţinut din frunze de gutui şi flori de tei are efecte benefice.
Se prepară astfel: 2 linguri frunze uscate de gutui se fierb câteva minute în 200 ml apă. Se adaugă apoi 2 linguri flori de tei şi se lasă la infuzat aproximativ 15 minute. Se îndulceşte cu miere. Se bea călduţ, câte 2 căni pe zi.

* Detoxifiant general
Taninul prezent în gutuie are o foarte mare impor­tanţă în detoxifirea organismului, pentru că absoarbe toxinele de la nivelul tubului digestiv (toxine­le pro­venite din alimente sau produşilor de degradare ai alimen­telor). Se recomandă cure periodice cu:
Decoct: se admi­nistrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzie: se adminis­trează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vin: se adminis­trează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Retenţie de apă în organism - ascită
Ascita reprezintă o acumulare de lichide în abdo­men. Cele mai frecvente boli care provoacă ascită sunt ciroza, cancerul hepatic şi insuficienţa cardia­că congestivă.
Decoct: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.

* Hemoroizi sângerânzi (sunt întreţinuţi de constipaţie)
Se recomandă să se combată constipaţia, folosind maceratul de seminţe de gutui. Se administrează câte o cană, seara.

* Revigorant şi trofic
Ceaiul din frunze de gutui poate înlocui tradiţio­nala ceaşcă de cafea servită dimineaţa sau cu diferite ocazii.
Nota farmacistului: Binecunoscutul ritual britanic al Ceaiului de la ora 5 (Five o'clock tea) se pare că a prins şi în România, când, de cele mai multe ori, se bea ceai chinezesc. Vă propun ca în locul lui să folo­siţi ceaiul din frunze de gutui, care are o aromă şi o savoare deosebite.

* Medicină pediatrică - boala diareică la copii, destul de frecventă, se poate trata folosind o ceaşcă de suc de gutuie, de 2 ori pe zi.

Tratamente externe

* Gargarisme pentru boli ale cavităţii bucale - afte, gingivite, stomatite, abcese dentare
Se face gargară după fiecare masă, folosind infuzie, sau decoct din frunze de gutui, sau macerat din seminţe de gutui.

* Băi de şezut în boala hemoroidală
Se foloseşte decoctul din frunze de gutui. Toa­leta­rea zilnică a anusului după fiecare defecaţie este o cerinţă esenţială pentru cei ce suferă de hemoroizi sau fisuri anale. Se pot aplica apoi tratamente topice, un­guente şi supozitoare specifice bolii hemoroidale. Far­macia Faltis prepară o multitudine de asemenea remedii.

* Tamponări locale - în alergii cutanate de natură alimentară sau medicamentoasă, însoţite de prurit
Se foloseşte oţetul medicinal obţinut din frunze de gutui.

UTILIZĂRI COSMETICE

Sucul de gutuie este mult mai performant în curăţarea feţei decât sucul de lămâie, folosit de femei în mod curent. E bine, cel puţin pentru alternanţă, să fie folosit şi acest suc, înainte de aplicarea unor creme cosmetice.

SURSA :  http://www.formula-as.ro/2015/1148/medicina-naturii-44/din-retetele-domnului-farmacist-bobaru-fructele-iernii-gutuile-cydonia-oblonga-18653

joi, 19 mai 2016

Mugurii de pin-colectie de substante vindecatoare

      

Pinul  (lat. Pinus sylvestris) parte a familiei Pinaceae, este o plantă orginară din emisfera nordică şi cuprinde peste 80 specii de arbori (mai rar arbuşti),  răşinoşi. Ajunge până la 40-50 de metri înălţime, are tulpina şi ramurile roşii-cărămizii.
Văr cu bradul, pinul este mai bogat în răşină şi are o putere terapeutică mai mare. Mugurii săi, care apar aproape concomitent cu cei ai bradului, sunt o adevărată colecţie de substanţe vindecătoare.



Mugurii de pin conţin uleiuri volatile cu proprietăţi antiseptice, antiinflamatorii şi expectorante, tanin care reduce durerea şi iritaţiile, alcooli şi răşini cu un efect balsamic în tuse, bronşite şi alte afecţiuni respiratorii, flavonoizi, vitamina C. În plus, mugurii sunt bogaţi în acid ascorbic, pinitol şi un principiu amar, pinipicrozida. Ceaiul de pin are propietăţi diuretice, dar şi antiinflamatorii şi antiseptice ale căilor respiratorii şi urinare, iar mugurii de pin sunt un agent cicatrizant. Datorită substanţelor active pe care le conţine, pinul este eficient mai ales în afecţiuni respiratorii, renale şi în reumatism, precizează Eugen Giurgiu, doctor român în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Infuzia din muguri de pin este un bun dezinfectant pentru aparatul respirator, fiind indicată în tratarea bronşitelor cronice şi a laringitelor. Un studiu recent a demonstrat că această infuzie are efecte antispastice, antimicrobiene şi fluidifică secreţiile bronşice. Deoarece mugurii de pin conţin o cantitate importantă de vitamina C, infuzia din muguri este indicată şi pentru stimularea sistemului imunitar.
Semințele de pin
Semințele de pin sunt surse importante de fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru, mangan, tiamină, riboflavină,   niacină, folați, colină și vitamina E. De asemenea, acestea reprezintă o bună sursă de proteine și calorii.

 Nu există contraindicaţii în ceea ce priveşte consumul de muguri de pin pentru copii sau adulţi, dar, ca în cazul oricărui aliment nou introdus, este bine să vă consultați cu medicul pediatru și să urmați regula celor 4 zile. De asemenea, pentru a putea evita orice reacţii alergice, se va consuma moderat.


O rețetă simplă și de sezon – salată verde, spanac proaspăt, avocado, castravete verde și semințe de pin, câteva picături de ulei de măsline și oțet balsamic!
Idee – boabe de porumb, morcov, fasole dulce, seminte de pin + dressing de iaurt!
Semințele de pin sunt des folosite la prepararea pesto-ului genovez, în orez, la prepararea hummus-ului , la salata de varză (inclusiv cea roșie), sau chiar, consumate ca gustare , crude, sub formă de … crănțănele sănătoase!
PONT – Adăugați un pumn de semințe de pin la mâncarea de spanac și veți descoperi o nouă savoare!

Siropul de pin

Se zdrobesc 100 g muguri de pin si se adauga 100 ml alcool de 70
grade . Amestecul se lasa la macerat timp de 12 ore , in vas acoperit. Se adauga 500 ml de apa clocotita si se mai lasa 6 ore. Se filtreaza prin citeva straturi de tifon . Se adauga 640 g zahar, care se dizolva la cald , pe baia de apa. Dupa ce se filtreaza prin tifon , se completeaza cu apa pina la 1 litru.
Se pastreaza in sticle de capacitate mica , la rece.
Pentru copii se recomanda 3 lingurite pe zi, iar pentru adulti , 3 linguri pe zi.
Citeste si : Polenul de pin-biostimulator

SURSA :  http://diversificare.ro/alimente/2013/04/muguri-de-pin-daruri-de-sanatate/

miercuri, 24 iunie 2015

Patlagina, planta medicament din gradina ta


Patlagina (Plantago lanceolata, Plantago major, Plantago media) este o planta perena, ierbacee, care creste in toate regiunile tarii, de la campie pana in etajul subalpine. In scop medicinal sunt utilizate frunzele si radacinile, culese din mai pana in octombrie. Frunzele se taie de la suprafata solului, pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua, iar radacinile se scot din pamant si se spala. Uscarea se face la umbra, in incaperi aerisite sau artificial Ia 40-50°C.


Compozitie chimica- mucilagii, pentozani, acid poliuronic, xiloza, pectine, saponine, taninuri, oleorezine;
- coline, fitochinone, flavone, carotenoizi;
- glicozizi si alantoina cu rol cicatrizant, antibacterian, astringent si hemostatic;
- glucide, proteine, aminoacizi;
- acizi organic (citric, siringic, vanilic, cafeic, salicilic, cumaric);
- vitamine (K, A, C, PP) si saruri minerale (potasiu, sodiu, magneziu, sulf, calciu, fier, zinc, mangan si cupru).

Proprietati terapeutice- expectorante, emoliente, fluidizante, antibronsitice, hemostatice, antiinflamatoare;
-antidiareice (datorita taninurilor), laxative, bacteriostatice, hepatoprotectoare, hipocolesterolemiante, depurative, usor hipotensive;
- tonice, imunostimulatoare, diuretice, antifebrile;
- antiseptice, cicatrizante, astringente, antipruriginoase, fitoncide.

                                       Interlink.ro

Indicatii terapeutice- bronsite cronice, crize de astm bronsic, guturai, sinuzita, rinita, catar pulmonar, hemoragii pulmonare, tuse convulsiva, traheite, emfizem pulmonar, tubercuIoza;
- gastrite hiperacide, ulcer gastroduodenal (prin efectuI cicatrizant);
- diaree, enterite, dizenterie;
- ateroscleroza, mareste coagulabilitatea sanguina, micsoreaza tensiunea arteriala, reduce colesterolul din sange, purifica sangele;
- nefrite cronice, hemoragii uterine (datorita vitaminei K), insuficienta renala, leucoree;
- cancer, afectiuni glandulare maligne;
- stomatite, gingivite, conjunctivite, blefarite (inflamatli ale pleoapelor);
- plagi, rani purulente greu vindecabile, arsuri, furunculoza, eczeme, herpes, ulceratii cutanate, ulcer varicos, taieturi, contuzii, zona Zoster, intepaturi de insecte (viespi, albine, tantari), muscaturi de serpi si caini;
- oboseala, slabiciune, intarziere in crestere a copiilor.

Moduri de utilizare

UZ INTERN

1. Infuzie: 1 lingurita de frunze uscate la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste si se ia cate o lingura Ia 2 ore in tratarea ulcerului gastric si duodenal, enterite, diaree, hemoroizi interni, intoxicarea sangelui, astm, bronsite cronice, tuse, laringite, raguseaIa, catare cronice, alergii, anemie, retentie urinara, enurezis, ateroscleroza.

Se mai poate folosi amestecul, in parti egale, din patlagina si cimbrisor pentru boli de ficat si splina. Alte amestecuri se pot face cu plante expectorante, emoliente si cicatrizante (nalba mare, musetel, Iumanarica, mierea ursului).

2. Infuzie din amestec de 50 g de frunze de patlagina, 5 g de fructe de anason la 1 litru de vin fiert; se lasa sa infuzeze 10-15 minute, se strecoara si se beau 3-4 cesti pe zi, prin inghitituri rare, de catre bolnavii de flebite si cei care scuipa sange.

3. Decoct din 1 lingura de frunze uscate la 250 ml de apa sau lapte; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se da cate o lingura la intervale de 2 ore timp de 6 saptamani la bolnavii de tuberculoza pulmonara si copiilor cu limbrici.

4. Decoct din seminte de patlagina folosit in boli de rinichi, vezica urinara si hematurie.

                                          

5. Sirop de patlagina din 100 g de frunze proaspete, bine spalate care se toaca marunt; se fierbe in 1.250 ml de apa, la care se adauga 300 g de zahar si 250 g de miere de albine nezaharisita. Se amesteca la foc mic pana se obtine o consistenta groasa ce se toarna in sticlute sau borcane bine inchise si se tine la frigider. Se ia cate o lingurita inainte de mese timp de 3 saptamani, avand efecte excelente in bronsite, tuse seaca, curatirea sangelui de toxine, rahitism si in boli cronice de inima, plamani si ficat.

6. Suc din frunze prospete, spalate, maruntite si presate care se amesteca cu miere, se fierbe 20 minute si se iau cate 2 linguri pe zi in bolile cailor respiratorii, in purificarea sangelui, limbrici si incontinenta urinara.

7. Pulbere din 1 g de frunze uscate si macinate fin care se ia de 2-3 ori pe zi, dupa mesele principale, in ulcer gastric si duodenal.

8. Seminte de patlagina (8 g pe zi) cu cateva inghitituri de ceai din cicoare cu efecte in prevenirea formarii pietrelor in litiaza biliara si renala.

UZ EXTERN

9. Tinctura de patlagina din 100 g de frunze uscate in 1 litru de alcool de 70°; se lasa la macerat 24 ore, se strecoara, se stoarce tifonul si se pun 2-3 comprese pe ten cu acnee, in zona Zoster, inflamatii, intepaturi de insecte sau se fac spalaturi bucale (gargara) in stomatite, faringite, laringite, afte, dureri de dinti si alte infectii ale gurii.


10. Decoct din 100 g de frunze uscate la 300 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute, se infuzeaza acoperit pana la racire si se pun comprese pentru cicatrizarea plagilor deschise si purulente sau arsuri grave.

11. Ulei de patlagina din 400 g de frunze proaspete, maruntite, 300 ml de alcool de 70°, 500 ml de ulei de floarea soarelui; se lasa la macerat 3-4 zile, se fierbe in baie de apa 3- 4 ore, se strecoara cu stoarcerea reziduurilor si se fac badijonari in caz de acnee, rani, ulceratii, eczeme infectate, prurit, ulcer varicos, zona Zoster, inflamatii si intepaturi de insecte.

12. Unguente din 5 ml de suc de frunze proaspete, 40 g de vaselina, 5 g de lanolina; se foloseste in iritatii cutanate nezemuinde si in inflamatii.

13. Bai locale cu infuzie din 100 g de frunze uscate in 3 litri de apa clocotita; se lasa vasul acoperit timp de 20-30 de minute, se strecoara in apa de baie la temperatura de 37°C si care se sta 15-20 minute, pentru a trata ulcerul varicos si alte ulceratii ale pielii. Infuzia se mai foloseste in boli de ochi (conjunctivita, blefarita), eventual cu adaus de sulfina si albastrele.

14. Cataplasme cu frunze proaspete, spalate si strivite, care se aplica cu o bucata de tifon pe zonele afectate ale pielii: abcese, herpes, bube, branca, taieturi, furuncule, rani sangerande, tromboze, inflamatii articulare de natura reumatica, cancer de piele, afectiuni maligne glandulare, ulcer varicos (se amesteca cu sare). Are efecte cicatrizante, calmante, antipruriginoase si antiinflamatorii, datorita continutului in aucubozida si substante antibiotice.

15. Persoanele care merg pe distante lungi pot pune frunze proaspete in pantofi, pentru a evita basicarea sau se imbaiaza picioarele in infuzie de patlagina amestecata cu nalba si coada calului, iar ranile vor fi unse cu alifie de galbenele.

SURSA : http://sanatate.bzi.ro/

                             

marți, 5 mai 2015

Ceai de ghimbir – beneficii


Ceaiul de ghimbir este un remediu utilizat de mii de ani în medicina ayurvedică şi are efecte excelente în combaterea indigestiei, a migrenelor şi a răcelilor de sezon.
Unele persoane folosesc ghimbirul pentru a scăpa de infecţiile respiratorii, de bronşită, tuse, crampe menstruale, artrită sau dureri musculare, iar în unele părţi ale lumii, ceaiul de ghimbir sub formă de comprese este utilizat în tratarea arsurilor pielii.
sus

Ceai de ghimbir - Mod de preparare

Este foarte important să se consume rădăcina proaspătă de ghimbir, nu pliculeţele cu prafuri destul de incerte ca origine. Găseşti în supermarket astfel de bucheţele de ghimbir, care nu sunt scumpe şi nici nu se oxidează foarte repede.
Preparare: se ia o bucată de rădăcină (aproximativ 5 cm), se spală bine sub jet de apă rece, se dă prin răzătoare. Se pune la fiert un litru de apă şi când fierbe apa se adaugă ghimbirul răzuit. Se lasă să fiarbă timp de un minut, apoi se stinge focul şi se lasă acoperit 30 de minute, după care se strecoară şi se consumă în funcţie de necesităţi.
Ceaiul de ghimbir se consumă îndulcit cu miere, cu adaos de suc de lămâie sau cu mentă şi are un gust iute, dar foarte plăcut papilelor gustative.
sus

Ceai de ghimbir - Substanţe active şi proprietăţi

Rădăcina de ghimbir este bogată în potasiu, zinc, calciu, cupru şi magneziu,vitaminele B6, C şi D, precum şi uleiuri esenţiale cu multiple proprietăţi benefice, cum este gingerol, cineol, elemen, borneol, bisabolen, curcumen, phelladrene – au efect afrodisiac, acţionează ca tonic general şi înlătură oboseala şi toxinele accumulate în organism.
Potrivit ultimelor studii în domeniul medical, ceaiul de ghimbir dispune de efecte benefice asupra organismului: antiemetic, antiseptic, expectorant, antifungic, antiviral, analgezic, hipotensiv, antispasmodic, antiinflamatorii, antibacterian, antifebril şi antiagregant  plachetar.
sus

Ceai de ghimbir – Beneficii

Combate disconfortul digestiv prin îmbunătăţirea absorbţiei de substanţe benefice din alimente şi prevenirea supraalimentaţiei. Prin urmare, ceaiul de ghimbir consumat după mesele îmbelşugate de Paşte este excelent pentru recăpătarea controlului asupra digestiei.
În plus, consumat zilnic, ceaiul de ghimbir poate preveni apariţia diareei, a flatulenţelor, a balonării şi a indigestiei datorită substanţelor chimice din compoziţia sa, care tonifiază musculatura tractului digestiv, şi împiedică nivelul crescut de acid gastric, care poate cauza arsuri stomacale.
Întăreşte sistemul imunitar datorită cantităţii mari de antioxidanţi, care reduc riscul de infecţii sau afecţiuni. De exemplu, o ceaşcă de ceai de ghimbir consumată zilnic poate reduce semnificativ riscul de accident vascular cerebral deoarece substanţele active din ghimbir blochează depozitarea grăsimilor pe artere, reduc nivelul de cholesterol rău şi ajută la prevenirea diferitelor forme de cancer.
De asemenea, ceaiul de ghimbir este extrem de eficient în tratarea răcelilor datorită faptului că decongestionează căile nazale superioare, umezeşte muscoasa gâtului, ajutând astfel la ameliorarea tusei, şi favorizează expectoraţia, care grăbeşte astfel procesul de vindecare. În plus, ameliorează simptomele supărătoare ale alergiilor.
Ceaiul de ghimbir este excelent şi pentru o bună circulaţie a sângelui, previne formarea cheagurilor şi ajută la transportul oxigenului şi asubstanţelor nutritive către toate organele vitale din corp, inclusiv către penis (de unde şi efectul afrodisiac). Aminoacizii şi mineralele din rădăcina de ghimbir promovează de asemenea nivelul de eritrocite, drept urmare este reduc riscul de boli cardiovasculare.
Dacă porneşti la drum lung iar maşina sau avionul îţi provoacă rău de mişcare, ceaiul de ghimbir este soluţia ideală. O ceaşcă de ceai înainte de a te urca în maşină este perfect pentru a reduce nivelul de stres responsabil cu apariţia senzaţiei de rău de mişcare. De asemenea, gingerolul poate bloca anumiţi chemoreceptori în zona cerebrală, astfel încât este blocată senzaţia de greaţă sau vomă.
Ceaiul de ghimbir face minuni şi în ceea ce priveşte sănătatea articulaţiilor, prevenind mult temuta artrită reumatoidă. Substanţele chimice din ghimbir ţin în frâu enzimele COX-1 şi COX-2, responsabile de apariţia inflamaţiilor în organism. De asemenea, aceste substanţe pot fi utile în tratarea migrenelor, a osteoartritei, a durerilor de spate sau a crampelor musculare. Mare grijă însă la consumul de ghimbir în combinaţie cu medicamente non-steoridiene, deoarece există riscul crescut de sângerări şi alte efecte adverse.
Pentru persoanele care se confruntă cu afecţiunea numită picior de atlet, o boală cutanată localizată între degetele de la picioare, pot face băi cu ceai de ghimbir, care ajută la reducerea senzaţiei de mâncărime, a arsurilor şi a umflăturilor din zona respectivă.
Şi crampele menstruale îşi găsesc rezolvarea în ceaiul de ghimbir. Şi nici măcare nu trebuie să-l bei. E demonstrate ştiinţific că o compresă îmbibată în ceai de ghimbir şi aplicată pe regiunea inferioară a abdomenului poate ameliora durerile şi relaxează musculatura.
Iar dacă preferi totuşi să bei o ceaşcă de ceai de ghimbir, află că te ajută să scapi de stres şi are un excelent efect energizant, motiv pentru care nu îţi recomandăm să îl consumi seara, ci doar dimineaţa, la primele ore, pentru a face faţă cu brio tuturor sarcinilor de serviciu şi nu numai.
sus

Ceai de ghimbir – Contraindicaţii

Consumul de ceai de ghimbir este contraindicat bolnavilor cu afecţiuni renaledeoarece poate agrava problemele existente.
Deşi medicina tradiţională sugerează ca femeile însărcinate să bea zilnic o ceaşcă de ceai de ghimbir în primul trimestru de sarcină (pentru a scăpa de greţurile matinale), nu există până în momentul de faţă rezultate bine argumentate care să demonstreze că nu există nici un efect advers asupra fătului. Prin urmare, gravidele care se confruntă cu greţuri matinale sunt sfătuite să consulte un medic înainte de a consuma ceai de ghimbir.
De asemenea, trebuie evitat cu orice preţ consumul în exces de ceai de ghimbir deoarece în loc să facă bine digestiei, o poate afecta şi poate da naştere unor simptome neplăcute precum sindromul de gură uscată, diaree, greaţă sau arsuri în capul pieptului, precum şi hiperaciditate gastrică.
Mare atenţie în cazul diabeticilor deoarece ghimbirul consumat în exces poare reduce drastic nivelul de zahâr din sânge cauzând hipoglicemie.
Iar dacă urmaţi un tratament medicamentos cu analgezice - precum aspirina sau ibuprofenul - sau antihipertensive, evitaţi ceaiul de ghimbir deoarece scade tensiunea arterială şi poate cauza palpitaţii, dar şi sângerări neobişnuite.
De asemenea, evitaţi să consumaţi ceai de ghimbir o perioadă dacă urmaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale. Se pare că substanţele din această plantă interferează cu cele din cadrul unei anestezii generale şi astfel este anulat efectul dorit. Tocmai din acest motiv, medicii recomandă încetarea administrării de ghimbir, sub orice formă, cu cel puţin o săptămână înainte de o intervenţie chirurgicală.
SURSA : http://www.csid.ro/health/

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Talpa-gastei, proprietati terapeutice si moduri de utilizare

                                 
Talpa-gastei (Leonurus cardiaca) este o planta erbacee, perena originara din Asia. Creste pe marginea padurilor, drumurilor si a cailor ferate, prin zavoaie umede, daramaturi, locuri necultivate din zonele de campie si deal, pana la altitudinea de 600 m. In scop terapeutic, sunt folosite partea aeriana inflorita, fara tulpinile groase si lignificate. Varfurile inflorite si ramurile tinere se taie la inceputul si in timpul infloririi (lunile iunie-august).

Compozitie chimica- alcaloizi, heterozide cardiotonice, glicozizi sterolici amari, flavone, ulei eteric;
- taninuri pirogalice (5-9 %), rezine, saponozide, pectine, grasimi;
- acizi organici (salicilic, tartric, malic, citric);
- vitamine (A, C, E) si saruri minerale.

Proprietati terapeuticeSunt asemanatoare cu cele ale valerianei, dar de trei ori mai puternice.
- sedativ-cardiace si nervoase, hipotensive, vasodilatatoare periferice;
- antispastice, antiastmatice, expectorante;
- antiinflamatoare, cicatrizante, astringente, calmante, vulnerare;
- tonic-generale, stimulatoare.

Indicatii terapeutice- hipertensiune arteriala, nevroza cardiaca, reglarea batailor inimii de origine nervoasa, arterite;
- neurostenie insomnii, distonii neurovegetative, isterie, anxietate, stari depresive;
- stari de sufocare in astm bronsic;
- tulburari de menopauza (climacterium), menstruatii insuficiente, adenom de prostata;
- reumatism, artrite;
- colite, indigestii, diaree, meteorism, anorexie;
- reglarea functiilor tiroidei in boala Basedow;
- rani, arsuri, contuzii, umflaturi.

Moduri de utilizare

UZ INTERN

1. Infuzie din 1 lingurita de herba uscata la 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza 2 minute, se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri caldute pe zi in afectiuni cardiace pe substrat nervos (nevroza cardiaca), stari depresive, anxietate si insomnii.

2. Infuzie concentrata din 15 g de planta uscata la 200 ml de apa clocotita; se lasa la infuzat 10 minute, se strecoara si se iau cate 3-4 linguri pe zi in stari depresive si nervoase, hipertensiune arteriala, boli pulmonare si renale.

3. Infuzie din amestec, in parti egale, cu talpa gastei, paducel, valeriana si odolean, din care se beau 2 ceaiuri pe zi, dimineata si seara, pentru reducerea tensiunii arteriale.

4. Infuzie din amestec, in parti egale, cu talpa gastei, chimion, fenicul si valeriana, din care se ia 1 lingura la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara, se indulceste dupa gust si se beau cate 3 ceaiuri caldute pe zi in stari nervoase urmate de balonari ale stomacului.

5. Tinctura din 20 g de planta la 100 ml de alcool de 70°, care se Iasa la macerat 7-8 zile; dupa strecurare se iau cate 20-30 picaturi de 2-3 ori pe zi, inainte de mesele principale, avand actiune sedativa in nevroze cardiace, diminuarea frecventei pulsului si combaterea tahicardiei, datorata hipertensiunii si anginei pectorale.

UZ EXTERN

6. Infuzie din 25 g de planta la 200 ml de apa clocotita; se utilizeaza sub forma de bai si comprese.

7. Infuzie din 30-50 g de planta la 1 litru de apa clocotita; se utilizeaza sub forma de spalaturi cicatrizante in rani deschise, greu vindecabile.

8. Decoct din 50 g de planta uscata la 1 litru de apa rece; se fierbe si se foloseste sub forma de cataplasme in cicatrizarea ranilor, diminuarea umflaturilor si inlaturarea durerilor de picioare si junghiuri, tinandu-se timp de 2-3 ore.

Sursa : http://sanatate.bzi.ro/

                                          

Garantăm cel mai bun preţ

Găsiţi cu uşurinţă și instant cele mai bune preţuri şi disponibilităţi de

pe toate site-urile de turism importante. Garantat!