Quantcast

Sanatate pentru prieteni feed

Translate

Se afișează postările cu eticheta diuretic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta diuretic. Afișați toate postările

miercuri, 6 decembrie 2017

Brusturele in tratamente naturiste


Brusturul , cunoscut si sub numele de lipan sau de laptuc, in Banat, este o planta comuna care creste in locuri necultivate. De la brusture se foloseste radacina-Radix Badanae-care contine inulina, saruri de potasiu, un ulei volatil si o substanta cu actiune antimicrobiana.
    Din radacina se prepara un ceai care are proprietatea de a stimula functiile renale si cutanate, fiind bun diuretic. Are efecte bune in tratarea acneei, furunculozei, difertelor eczeme si altor boli ale pielii. In acelasi timp , ceaiul de brusture mai are insusirea de a scadea zaharul din singe , fapt pentru care se recomanda acelora care sufera de diabet. Unii autori recomanda ceaiul de brusture in bolile de ficat, avind proprietatea de a reduce calculii biliari.
Ceaiul se prepara, punind doua pina la patru linguri de radacina maruntita intr-un litru de apa clocotita. Dupa un sfert de ora , se strecoara lichidul si se bea indulcit , in cursul unei zile. Pentru diabet ,ceaiul se indulceste cu zahar de stevie.
    Extern , fiertura de radacina de brusture, singura sau asociata cu radacina de urzica si frunze de mesteacan, ajuta la cresterea parului. O data pe saptamina , dupa spalarea si clatirea patului, se frictioneaza pielea capului cu acesta fiertura, la care se adauga si o lingura de otet. Sub forma de comprese, se aplica , pe tenurile seboreice( grase) , in acnee si eczema uscata.

joi, 5 octombrie 2017

Polen de pin -biostimulator

                                follol.com%20
Polenul de pin din specia Pinus Massoniana este un produs organic care conţine o cantitate importantă de substanţe nutritive, cu efect terapeutic asupra organismului uman. Lunga istorie a administrării și studiile clinice moderne confirma proprietățile polenului de pin, fără efecte secundare. În compoziţia polenului de pin intră peste 260 de nutrienţi bioactivi, printre care 8 vitamine, 12 minerale, 18 aminoacizi, flavonoide, fitohormoni esențiali şi multe alte microelemente. De-a lungul ultimelor decenii, diverse studii arată că majoritatea bolilor, cum ar fi anxietatea, hipertensiunea arterială, artrita, oboseala, cancerul, depresia, diabetul, bolile de inimă şi alte deficienţe ale sistemului imunitar sunt rezultatul deficitului de nutrienți și al dezechilibrului.


Polen de Pin Pinus Massoniana
Polenul de pin conține o mare cantitate de diverse substanțe nutritive, care au efect terapeutic asupra organismului uman. Polenul de pin normalizeaza activitatea sistemului endocrin și cardiovascular, contribuie la reducerea colesterolului din sânge, are efect diuretic, anticancerigen, coleretic, regleaza functia intestinala, are proprietati anti-sclerotice. In plus, polenul de pin are și efect tonic, îmbunătățește apetitul, stimulează sistemul imunitar, crește performanța fizică și mentală, precum și potența sexuală masculine.
Polenul regleaza multe procese vitale și se consideră că acesta contribuie la prelungirea vieții celor ce au obiceiul de a-l consuma periodic. Datorită acestor proprietăți remarcabile, polenul de pin a început să atragă tot mai mult atenția medicilor.
Nu e de mirare că, în zilele noastre, sportivilor li se prescrie polen de pin ca agent imunostimulator.
Rezultate pozitive sunt obținute datorită polenului de pin și  în tratarea persoanelor cu hipertensiune arterială în faza inițială. Cursul de tratament este de 2-3 săptămâni, pe parcursul cărora este necesar să se administreze inițial cîte 1 comprimată de polen, iar după cateva zile se ridică doza la 2 comprimate de 2 ori pe zi.
Polenul de pin are un efect foarte bun  în tratamentul pacienților cu nevroze, neurastenie, isterie și stări depresive. De asemenea polenul de pin poate creste vitalitatea, dispoziția bună a persoanelor care sunt predispuse la depresie, iar la persoanele sensibile la schimbările de timp se îmbunătățește capacitatea de adaptarea a organismului. Polenul de pin poate ajuta la normalizarea functiilor corpului uman. Este utilizat în dietele cu scop de tratament.
Cale greșită de a ieși din foame poate duce la modificări patologice în organism. Anume în aceste momete polenul de pin, mai mult decat orice alt preparat, este recomandat și necesar pentru menținerea sănătății. Acesta este un concentrat mineral valoros de substanțe naturale, vitamine și alți compuși biologic activi.
Cei mai mulți profesioniști consideră că norma zilnică suficientă pentru a menține corpul nostru este în jur de 3-4 grame de astfel de ”praf magic”, această cantitate se împarte în două sau trei doze
 Comandă
                    follol.com%20

joi, 10 noiembrie 2016

Anghinare-propietati si beneficii

     
 
De la aceasta planta se folosesc frunzele-Folium Cynarae-care contin cinarina, polifenoli derivati flavonici, un principiu amar, inulina, saruri de potasiu, magneziu, etc.
     Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracterizeaza prin efecte sigure asupra bolilor de ficat si rinichi , avind proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, reglind , in acelasi timp, procesul de formare a colesterolului.
     Paralel cu aceste efecte, ceaiul de anghinare are si insusirea de a diminua zaharul din singe, dind bune rezultate in unele forme de diabet. Actiunea antidiabetica se datoreaza bunei oxidaze.
     Ca diuretic, ceaiul din aceasta planta se recomanda in nefritele acute si cronice deoarece mareste volumul de urina si favorizeaza , in acelasi timp, eleiminarea ureei si a substantelor toxice ce se formeaza la nivelul ficatului si rinichilor.Datorita eliminarii de toxine, se observa efecte favorabile in tratarea urticariilor si a diferitelor forme de prurit ( mincarime).
     Bune rezultate da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, manifestate prin constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite, hemoroizi si lipsa poftei de mincare.
     Ceaiul de anghinare este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si anghina pectorala.
     Cercetarile mai noi ii atribuie proprietati antimicrobiene.
     Pentru a prepara ceaiul de anghinare, se va proceda in felul urmator:
      Intr-un vas, se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 ml apa clocotita. Dupa racire, se strecoara lichidul si se indulceste cu zahar. O parte din ceai se bea dimineata , pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se bea in cursul zilei , cu o jumatate de ora inaintea meselor principale.
    E bine ca tratamentul cu anghinare sa se faca progresiv, incepind cu doze mici, in primele zile , cara apoi sa creasca treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o luna pauza, dupa care se va relua.
    

luni, 22 august 2016

Ovazul in remedii naturiste


Datorită conținutului său de ingrediente bioactive cu acțiune benefică pentru piele şi păr, faină de ovăz este considerată unul dintre cei mai buni ingredienţi cosmetici pentru produse de îngrijire. Tendinţa pieţei pentru produse naturale a determinat creşterea interesului pentru folosirea fainii de ovăz ca materie primă.
Este utilizată în special pentru îngrijirea pielii uscate, iar datorită conţinutului în proteine şi lipide naturale, faină de ovăz nu numai că purifica dar şi hidratează şi catifelează pielea, previne uscarea şi deshidratarea epidermei. Acţiune: prin conţinutul mare în fibre participa la detoxifierea organismului, eficient pentru redarea apetitului, scade colesterolul ,scade glicemia, previne apariția bolilor cardiovasculare, stimulent tiroidian, fiind indicat în hipotiroidie, stimulează activitatea sistemului endocrin (eficient în sterilitate, impotenţă, studii recente au evidenţiat faptul că la popoarele care consumă cantităţi mari din această cereală, vârsta medie la care bărbaţii ajung la andropauza, creşte foarte mult iar fertilitatea se menţine până la vârste înaintate, datorită conţinutului important de zinc, controlează sexualitatea masculină, stimulând producerea de testosteron ), antioxidant, tonic general, diminua până la dispariţie dependenta de droguri ( indienii îl foloseau în trecut pentru cei care erau dependenţi de opium sau morfină , efect cicatrizant, de regenerare a ţesuturilor, antiinflamator, antimicotic, sedativ.

Indicaţii : pentru revitalizare după boli febrile, sau consumptive ( Hipocrat indica în acest sens decoctul de ovăz), este cunoscut pentru bebeluşi decoctul de cereale din nobilă familie a gramineelor = 4 linguri de orz, grâu şi ovăz în 1,5 litri apă, se fierbe până scade la 1 litru, se strecoară şi se amestecă cu lăptic ( bebeluşii cresc sănătoşi şi iau bine în greutate, crescându-le rezistenta la infecţii, sunt calmi şi au un somn liniştit ), în avitaminoze, osteoporoza, depresii, tulburări de concentrare, insomnii ( înainte se folosea salteaua de paie de ovăz), hipotiroidii, sterilitate, impotenţă,tulburări de menopauza, astenie, ateroscleroza, litiaze renale şi veziculare, astm, bronşite, dermatite, eczema
Contraindicaţii: enteropatii cu intoleranţă la gluten ( deşi se pare că numai ovăzul procesat în aceleaşi mori cu grâul determina efectele nedorite prin contaminare cu gluten ;de aceea în cură se poate încerca tratamentul cu bob germinat pentru a beneficia de binefacerile acestei plante )

 Cura poate fi făcută cu următoarele preparate extrase din ovăz:

Tinctura : în insomnii, 40-50pic. la culcare; 
                  în astenie 20 pic. de 3 ori/zi),
Decoct : efect laxativ, diuretic ( 20 gr. se fierb într-un litru de apă ora
Lapte de făină de ovăz : 2 linguri de făină de ovăz integrală se amestecă cu 250 ml de apă încălzită la 38 gr. Celsius, se bat cu ţelul său cu lingura de lemn, se strecoară şi se bea imediat ( se recomandă bătrânilor, în stări de debilitate fizică )
Lapte de ovăz germinat = se alege ovăz din ultima recoltă, se spala bine prin câteva ape; se ţine în apă la înmuiat 48 ore schimbându-se apa la fiecare 12 ore; apoi se întinde într-o tavă cam de 1 cm. grosime şi se pune apă deasupra atât cât să-l acopere ; se pune la o sursă de lumină dar nu direct la soare şi se toarnă apa deasupra atât cât să-l acopere ; se are grijă să nu se evapore apa aşa încât se adăugă mereu pe măsură ce apa se absoarbe; boabele încolţite , ( ovăzul încolţeşte puţin mai greu decât grâul) se pun cu apă caldă de seară până dimineaţă, (7-8 ore) ,apoi se aşează într-un săculeţ de pânză şi se frământă 15-20 min. iar lichidul care rezultă este aşa zisul lapte de ovăz germinat deosebit de valoros pentru sănătate
Fulgii de ovăz obţinuţi din ovăz decorticat, conţin mult amidon şi fosfor ; au o valoare energetică crescută ( superioară graului sau porumbului ), conţinut în proteine mai ridicat , efect anticolitic, stimulează tiroida, indicat în astenie nervoasă, musculară, diabet, hepatită, stimulează creşterea ,indicat în sterilitate, impotenţă, constipaţie , adjuvant în microlitiaza biliară, renala ,guta.
 În cosmetică, faină de ovăz este un ingredient bioactiv benefic pentru piele şi păr, datorită conţinutului în proteine şi lipide , purifica şi hidratează, catifelează, previne uscarea şi deshidratarea epidermei

joi, 19 mai 2016

Mugurii de pin-colectie de substante vindecatoare

      

Pinul  (lat. Pinus sylvestris) parte a familiei Pinaceae, este o plantă orginară din emisfera nordică şi cuprinde peste 80 specii de arbori (mai rar arbuşti),  răşinoşi. Ajunge până la 40-50 de metri înălţime, are tulpina şi ramurile roşii-cărămizii.
Văr cu bradul, pinul este mai bogat în răşină şi are o putere terapeutică mai mare. Mugurii săi, care apar aproape concomitent cu cei ai bradului, sunt o adevărată colecţie de substanţe vindecătoare.



Mugurii de pin conţin uleiuri volatile cu proprietăţi antiseptice, antiinflamatorii şi expectorante, tanin care reduce durerea şi iritaţiile, alcooli şi răşini cu un efect balsamic în tuse, bronşite şi alte afecţiuni respiratorii, flavonoizi, vitamina C. În plus, mugurii sunt bogaţi în acid ascorbic, pinitol şi un principiu amar, pinipicrozida. Ceaiul de pin are propietăţi diuretice, dar şi antiinflamatorii şi antiseptice ale căilor respiratorii şi urinare, iar mugurii de pin sunt un agent cicatrizant. Datorită substanţelor active pe care le conţine, pinul este eficient mai ales în afecţiuni respiratorii, renale şi în reumatism, precizează Eugen Giurgiu, doctor român în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Infuzia din muguri de pin este un bun dezinfectant pentru aparatul respirator, fiind indicată în tratarea bronşitelor cronice şi a laringitelor. Un studiu recent a demonstrat că această infuzie are efecte antispastice, antimicrobiene şi fluidifică secreţiile bronşice. Deoarece mugurii de pin conţin o cantitate importantă de vitamina C, infuzia din muguri este indicată şi pentru stimularea sistemului imunitar.
Semințele de pin
Semințele de pin sunt surse importante de fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru, mangan, tiamină, riboflavină,   niacină, folați, colină și vitamina E. De asemenea, acestea reprezintă o bună sursă de proteine și calorii.

 Nu există contraindicaţii în ceea ce priveşte consumul de muguri de pin pentru copii sau adulţi, dar, ca în cazul oricărui aliment nou introdus, este bine să vă consultați cu medicul pediatru și să urmați regula celor 4 zile. De asemenea, pentru a putea evita orice reacţii alergice, se va consuma moderat.


O rețetă simplă și de sezon – salată verde, spanac proaspăt, avocado, castravete verde și semințe de pin, câteva picături de ulei de măsline și oțet balsamic!
Idee – boabe de porumb, morcov, fasole dulce, seminte de pin + dressing de iaurt!
Semințele de pin sunt des folosite la prepararea pesto-ului genovez, în orez, la prepararea hummus-ului , la salata de varză (inclusiv cea roșie), sau chiar, consumate ca gustare , crude, sub formă de … crănțănele sănătoase!
PONT – Adăugați un pumn de semințe de pin la mâncarea de spanac și veți descoperi o nouă savoare!

Siropul de pin

Se zdrobesc 100 g muguri de pin si se adauga 100 ml alcool de 70
grade . Amestecul se lasa la macerat timp de 12 ore , in vas acoperit. Se adauga 500 ml de apa clocotita si se mai lasa 6 ore. Se filtreaza prin citeva straturi de tifon . Se adauga 640 g zahar, care se dizolva la cald , pe baia de apa. Dupa ce se filtreaza prin tifon , se completeaza cu apa pina la 1 litru.
Se pastreaza in sticle de capacitate mica , la rece.
Pentru copii se recomanda 3 lingurite pe zi, iar pentru adulti , 3 linguri pe zi.

SURSA :  http://diversificare.ro/alimente/2013/04/muguri-de-pin-daruri-de-sanatate/

duminică, 13 martie 2016

Coada calului -remedii naturiste



Coada – calului se găseşte pe câmpuri, terasamente de cale ferată şi povârnişuri. Acea varietate  care creşte pe pământ argilos este cea mai tămăduitoare. Conţine, în funcţie de locul de amplasare, 3-16% acid silicic care produce un efect curativ foarte bun. Bineînţeles că se va evita plantă de pe ogoarele îngrăşate chimic.
Coada-calului cu rămurelele foarte fine creşte cu precădere în păduri şi liziere. Şi aceasta varietate are puterea de leac. În medicină populară, această plantă medicinală a fost apreciată încă din timpurile îndepărtate, în special datorită forţei sale hemostatice (care are proprietatea de a opri hemoragia) şi a reuşitelor în cazul bolilor renale şi vezicale grave. Totuşi, ea a fost dată uitării în decursul vremurilor. Chiar preotul Kneipp, marele nostru medic naturist popular, a fost acela care a readus coada-calului la importanţa sa anterioară. El a declarată drept „unică, de neînlocuit şi inapreciabila” în cazul hemoragiilor, al vărsăturilor de sânge, al afecţiunilor vezicale şi renale, al pietrei şi nisipului. „În o mie de afecţiuni”, scrie el, „în răni necrozate, chiar în abcese canceroase sau osteoporoza, coada-calului obţine performante ieşite din comun. Ea spala, curată, dizolvă, arde, îndepărtează tot ce este stricat. Adesea, planta umedă, caldă este învelită în cârpe ude şi pusă pe locul care trebuie să vindece.”
Preotul elveţian Kunzle afirma că toţi oamenii începând de la o oarecare vârstă ar trebui să ia zilnic că băutura permanenţă o ceaşcă de ceai de coada-calului. Atunci toate durerile reumatice, artritice şi nevralgice ar dispărea, fiecare om ar avea un apus de viaţă sănătos. Povesteşte că un bărbat de 86 de ani a fost eliberat datorită unei băi cu aburi de coada-calului de o durere îngrozitoare provocată de o formare de calcul şi că a mai trăit încă mulţi ani. Preotul elveţian mai spune: „Cele mai puternice hemoragii şi vărsături de sânge le va vindeca plantă, luată intern sub formă de ceai, în timp scurt, ba chiar aproape pe loc”.
În locul răcelilor vezicale şi al durerilor spastice nu există un remediu 
mai bun decât o infuzie de coada-calului ai cărei vapori sunt lăsaţi să acţioneze asupra vezici învelindu-se bolnavul 10 minute într-un halat de baie. Repetând această procedură de câteva ori, se produce o dispariţie treptată a râului. Bătrânii care deodată nu mai pot urina şi se zvârcolesc de durere, întrucât urina nu iese deloc sau doar picătură cu picătură. Sunt eliberaţi de chin graţie acestor aburi fierbinţi de coada-calului, fără ca medicul să-i sondeze.

În cazul nisipului la rinichi, al calcului renal şi vezical (pietre la rinichi şi la vezica) se fac bai de şezut fierbinţi cu coada-calului, bându-se în acelaşi timp ceai cald de coada-calului în înghiţituri mici şi ţinându-se urină, pentru a o goli în cele din urmă cu presiune. În acest fel, piatră se elimină de cele mai multe ori. În legătură cu aceste îndrumări am primit scrisori care nu fac decât să confirme cele mai de sus: Metodă a dus la eliminarea calcului renal, respectivii oameni se simt mai bine şi nu-i mai jenează nimic.
În situaţii în care alte mijloace diuretice nu au avut efect, coada-calului a ajutat, că de exemplu în retenţiile de apă în pericard, în pleura sau în tulburările renale de după scarlatina şi alte boli infecţioase grele cu dereglări în eliminarea apei. După ce bolnavul a suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada-calului este un mijloc excelent atât intern cât şi extern pentru a ajuta funcţionarea normală a rinichilor şi a vezicii urinare.
O singură baie de şezut cu coada-calului face minuni în inflamaţiile bazinetului renal şi în pionefrita. Pentru aceasta se foloseşte – deci numai că uz extern – coada-calului cea înaltă, care are nişte tulpini de grosimea degetului şi creşte în câmpiile mlăştinoase şi păşunile alpine şi care aduce o uşurare în căzut acestor maladii. O doamnă din Innsbruck a zăcut săptămâni şi luni întregi la spitalul din Innsbruck cu o gravă inflamaţie a bazinului renal. Neintrezarind nici un sfârşit al suferinţei, mi-a trimis de-acolo un semnal de alarmă. Am sfătuit-o să facă o baie de şezut cu coada-calului. La puţine zile a sosit o scrisoare: „Mi-ai salvat viaţa. Sunt acasă. Baia de şezut cu coada-calului mi-a luat tot răul, dându-mi forţe noi.” Coada-calului cea înaltă, cu tulpini groase cât degetul, culeasă de pe câmpii mlăştinoase şi păşuni alpine are voie să fie folosită numai pentru bai de şezut. Pentru uz intern, deci prepararea ceaiului, se ia numai planta culeasă de pe ogoare, drumuri de ţara şi liziere.
După o naştere grea se poate întâmpla ca la tinerele mame să apară tulburări de vedere, cauza constând bineînţeles în faptul că la naşterea unui copil rinichii femeii au avut de suferit şi ei. Băile de şezut cu coada-calului acţionează din exterior în sensul provocării unei irigări sangvine a rinichilor, care trage presiunea rinichilor din ochi, în aşa fel încât tulburările de vedere dispar treptat.
Marele medic german dr. Bohn, adept al lui Kneipp, lauda coada-calului şi puterile sale: ”Pe de o parte, coada-calului este un mijloc împotriva hemoragiilor, pe de altă – şi aceasta în măsura cea mai mare – un leac pentru rinichi. După consumul infuziei de coada-calului se elimină cu uşurinţă şi din abundenţă o urina închisă la culoare. În caz de hidropizie este un remediu rapid şi eficace.” Când un alt mijloc diuretic nu-şi mai face efectul, se dau deoparte toate aceste ceaiuri de plante şi se beau 4-5 zile (în cazuri rebele până la 6 zile) în şir câte 5-6 ceşti cu ceai de coada-calului, dar numai în înghiţituri mici, repartizate pe parcursul întregii zile. Practică arată că în cele mai multe cazuri urina se va elimina.
În cazul unor erupţii cutanate (de piele) însoţite de mâncărimi, chiar dacă sunt cu cruste sau cu puroi, ajuta spălaturile şi compresele cu infuzie de coada-calului. Spălaturile şi băile cu coada-calului sunt de folos în cazul inflamaţiilor purulente ale patului unghiilor, în cel al picioarelor cu ulcer varicos, al osteoporozei, al rănilor vechi şi care nu se vindecă, al ulceraţiilor canceroase, al stratului cărnos de la călcâi, al fistulelor şi pecinginei şi al altor eczeme, cât şi al lupusului. Se poate aplica şi plantă opărita, învelită caldă în cârpe. Pentru a combate hemoroizii dureroşi şi nodulii hemoroidali se aplică un terci de plante proaspete, care se face astfel: Se spala coada-calului proaspătă şi se fărâmiţează bine pe un fund de lemn până se formează un terci.
În hemoragii nazale continue se pune o compresă cu infuzie răcită de coada-calului. Ca mijloc hemostatic, ea ajuta în hemoragiile pulmonare, în metroragii (hemoragii uterine neregulate), în hemoragiile stomacale şi ale hemoroizilor. Aici este nevoie, fireşte de un ceai concentrat. În mod normal se calculează pentru 1 ceaşcă (¼ litru) 1 linguriţă cu vârf de plante, în cazul hemoroizilor se pun însă 2-3 linguriţe cu vârf la 1 ceaşcă. Coada-calului ajuta, combinată cu ventrilica, în combaterea arteriosclerozei şi a amneziei prin efectul ei depurativ. Poate fi caracterizată drept mijlocul cel mai bun de prevenire a cancerului.
Tinctura de coada-calului este şi un remediu deosebit de bun contra picioarelor care transpira (a se vedea „Mod de folosire”). Picioarele spălate şi uscate bine sunt fricţionate cu această tinctura. În plus, trebuie să se bea zilnic, dimineaţa, pe stomacul gol, ½ oră înainte de micul dejun, 1 ceaşcă de ceai de coada-calului. La fel de bine ajuta contra transpiraţiei picioarelor şi băile de picioare cu coada-calului (a se vedea „Mod de folosire”). Pentru a combate mătreaţă, părul se spala zilnic cu infuzie de coada-calului, după care se masează cu ulei de măsline de calitate. Mătreaţa va dispărea foarte curând.
Coada-calului amesteca cu sunătoare, opărita şi consumată 1-2 ceşti pe parcursul zilei, în timp ce seara se mănâncă hrana solidă, ajuta împotriva inconştientei urinare. Se recomandă ca apa de gargara în amigdalite, inflamaţii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, sângerări ale gingiei şi gingivite, fistule şi polipi în cerul gurii şi gât. Femeile care au scurgeri ar trebui să facă bai de şezut cu coada-calului.
Nu trebuie uitat că această plantă medicinală este unul din leacurile pulmonare cele mai bune, atât în caz de bronşita cronică, cât şi de tuberculoza pulmonară. Prin consumul regulat de ceai se obţine o însănătoşire a plămânului tuberculos prin aportul de acid silicic, dar şi înlăturarea slăbiciunii generale existente în des cursul bolii pulmonare.
Noile rezultate ale cercetărilor îndreptăţesc, conform botanistului austriac Richard Willfort, să se presupună că prin utilizarea mai îndelungată a ceaiului de coada-calului, tumorile maligne sunt stopate în creşterea lor şi în cele din urmă făcute să dispară. Chiar polipii organelor pelviene sau cei rectali sau inflamaţiile bursei sinoviale se combat în acest chip. În plus, se folosesc în anumite cazuri comprese cu aburi de coada-calului şi bai de şezut de coada-calului. Aceste comprese cu aburi ajuta şi în durerile stomacale spastice, în crizele hepatice (de ficat) şi biliare (ale veziculei biliare) şi în blocajele dureroase care dăunează activităţii cardiace prin presiunea lor ascendentă.
„La 19 dec 1997 am primit un telefon de prin zonă Steier. Era vorba de un fermier de 49 de ani, căruia îi apăruse în talpa o umflătură tare care-i pricinuia dureri mari. Nu mai putea să calce. În spital a fost ţinut câteva zile şi trimis iarăşi acasă. L-am sfătuit să-şi pună comprese cu aburi de coada-calului care dizolvă chiar şi tumorile maligne. Vă puteţi imagina cât am fost de surprinsă când mi s-a telefonat pe 22 decembrie, deci 3 zile mai târziu, că umflatura dispăruse complet. Pielea era niţel flască şi moale la pipăit, iar umflatura tare nu se mai simţea”.
Am putut constata din experienţa ca şi cele mai grave discopatii dispar foarte rapid cu ajutorul băilor de şezut cu coada-calului, dacă nu au luat naştere prin blocarea unui nerv. Radiografiile arată coloane vertebrale uzate din cauza vârstei, la care însă nu se vede nici o cauză care să stârnească dureri. Presiunea unui rinichi dereglat, care, după cum a dovedit-o experienţa, acţionează ascendent, se plasează în nervii de la suprafaţă care merg de-a lungul şirei spinării şi pricinuiesc aceste dureri. Deci nu este vorba de discurile intervertebrale, ci de o presiune exercitată de un rinichi asupra nervilor care sunt deschişi. O baie de şezut cu coada-calului îndepărtează imediat, prin efectul său în profunzime asupra rinichilor, presiunea lor ascendentă.
„O femeie în vârstă de 38 de ani se trata de trei ani de dureri de discopatie. În loc să simtă o ameliorare, durerile se accentuaseră şi femeia a înţepenit atât de tare în zona umeri-gât, încât dimineaţă nu se mai putea ridica din pat decât cu ajutorul unei bare pe care soţul ei i-o fixase de plafon deasupra patului. În perioada aceea am ţinut o prelegere la Steyr şi cu această ocazie am cunoscut-o. Vă veţi mira desigur aflând că femeia a scăpat, după o singură baie de şezut cu coada-calului, de toate durerile şi de anchiloza”.
Acelaşi lucru este valabil în legătură cu discopatia pricinuită de mersul cu tractorul. Mişcările zguduitoare nu vătămează discurile intervertebrale, ci rinichii sunt cei dereglaţi din cauza acestui ritm sacadat. Ia naştere de îndată o presiune ascendentă, pe care băile de şezut cu coada-calului o îndepărtează.
„O doamnă din Elveţia este de câţiva ani ţeapănă cu un băţ din cauza vertebrei cervicale. Curele anuale la dr. Zeileis din Gallspach au adus o ameliorare pasageră, nici pe departe însă o vindecare. Am cunoscut-o din întâmplare. Mi-a promis pe un ton nu foarte convingător că va face baie de şezut cu coada-calului după întoarcerea acasă. Foarte repede a sosit apoi telefonul, plin de bucurie: După 10 minute de baie caldă de şezut cu coada-calului a trecut orice anchiloza. Şi nici n-a mai revenit vreodată, după cum am avut ocazia să aud după mulţi ani.”
Marele neurolog, dr. Wagner-Jauregg, spune în scrierile sale: „Două treimi din toţi bolnavii de nervi nu ar ajunge la sanatorii, dacă rinichii lor ar fi sănătoşi.” De atunci am putut să sfătuiesc mai mulţi oameni nefericiţi, care din cauza dereglărilor rinichilor sufereau de depresiuni, mânii (idei fixe) şi accese de nebunie, să facă bai de şezut cu coada-calului şi să-i feresc de spital de boli nervoase. Aici trebuie folosit intern, pe lângă urzică şi coada-şoricelului, şi ceaiul de coada-calului, dimineaţa şi seara câte o ceaşcă.
În tulburările renale grave însoţite de toate efectele secundare trebuie încredinţat pentru băile de şezut coada-calului proaspătă; cel mai bine, după cum am mai menţionat, cea înaltă de pe câmpurile mlăştinoase. Pentru 1 baie este necesară o găleată de 5 litri plină cu plante (a se vedea „Modul de folosire” ca şi „Bai de şezut”). În timpul băii de şezut, rinichii trebuie să stea sub apă – durata băii:20 minute! A nu se şterge după baie, ci a se intra în halatul de baie şi a transpira 1 oră în pat, abia apoi a se îmbrăca lenjeria de noapte uscată. Reîncălzita, baia de şezut mai poate fi folosită de 2 ori.
Moduri de folosire:
– infuzie: 1 linguriţă (cu vraf) de coada-calului la 1 litru de apă – se opăreşte, se lasă să stea puţin.
– compresa cu aburi: 2 mâini pline de coada-calului se pun într-o sită care se agăţa peste un recipient de apă clocotită. Când plantele sunt fierbinţi şi moi, se învelesc într-o pânză de în şi se aplică pe locul suferind. A se împacheta neapărat cald! A se lăsa să acţionează mai multe ori sau peste noapte.
 tinctura: 10 grame de coada-calului se lasă la macerat cu 50 grame de rachiu natural de secară. Se lasă să stea 14 zile la soare sau alta sura de căldură. Se agită zilnic!
– bai de şezut: 100 grame de coada-calului se lasă peste noapte în apă rece, în ziua următoare maceratul se înfierbântă până de în clocot şi să adăugă la apă de baie. Durata băii – 20 minute. A nu se şterge după baie, ci a se intra umed în halatul de baie, a transpira 1 oră în pat. Apa băii trebuie să acopere rinichii.
– compresa cu terci: Coada-calului proaspătă este spălată bine şi fărâmiţata pe un fund de lemn până se formează un terci.

joi, 7 ianuarie 2016

Patrunjelul ucide celulele cancerului pulmonar

                                  

Cancerul pulmonar este una dintre cele mai comune cauze de deces. Mai multe persoane mor de aceasta boala, decat de la cancer de colon, cancer de san si pancreas împreună.

Din 75 până la 80% din cazurile de cancer pulmonar provin din cancer cunoscut sub numele de non - cancer pulmonar cu celule mici (NSCL). Un studiu publicat in revista "Pub Med" arată că patrunjelul poate fi folosit ca un remediu pentru aceasta boala teribila, datorita substantei apigenina , care are capacitatea de a distruge celulele canceroase de până la 86%.
În afară de patrunjel, există câteva alimente care sunt contin apigenina, cum ar fi: telina, ceapa, portocala, oregano, coriandru, ceai de musetel, vin rosu si anghinare.
Dar apigenina conținută în patrunjel este cea mai concentrată și, prin urmare, cel mai recomandat in lupta impotriva cancerului.

Ceaiul de pătrunjel trebuie preparat după cum urmează:

Maruntiti fin 15 g de rădăcini de pătrunjel și se toarnă 200 ml de apa clocotita peste ele.
Lăsați-l să fiarbă timp de inca 5 minute. Lasă-l să stea acoperit timp de 15 minute si apoi se strecoara.
Pentru a beneficia de toate puterile de vindecare, este necesar să se bea trei căni pe zi.
In medicina alternativa, patrunjel este considerat cel mai bun remediu care înlătură pietrele la rinichi nisipul si trateaza cu succes infectii urinare si este un diuretic puternic.
Vă recomandăm ceaiul  din rădăcini de pătrunjel și frunze.

SURSA : http://instiks.com/

joi, 17 decembrie 2015

Patrunjelul are multiple beneficii

                         
Denumirea stiintifica       : Petroselinum hortense
Denumire populara        : gagaut, mirodea, patrunjel de casa
Se recolteaza                 : radacini, frunze, seminte
Perioada de recoltare     : martie-septembrie

Patrunjelul este o planta cunoscuta din vechime. Facea parte din mincarea ceremoniala de Pasti a evreilor. Toata planta, dar mai ales semintele au un bogat continut de uleiuri volatile. Frunzele au vitaminele A, B, C si saruri minerale. De aceea, constituie un stimulent general, antianemic si antirahitic. Pot fi adaugate in mincare si au un efect tonic.Patrujelul este febrifug, regleaza ciclul menstrual, calmeaza durerile, colicile, este un bun vasodilatator, combate oxiurile . Este indicat si daca ai stomac sau bila lenesa. Frunzele , dar mai ales radacinile au un efect diuretic si sunt de mare ajutor in reumatisme si in guta. Se poate face si o infuzie din frunze de patrunjel ) o lingurita la o cana de apa) . Se beau doua , trei cani pe zi. Sucul de frunze de patrunjel calmeaza durerile de dinti. Se poate face un amestec de suc cu alcool de 70 grade, in parti egale. Se pune o vta imbibata in lichid pe locul dureros. Mentionam ca nu are decit  efect antinevralgic. Problema trebuie tratata apoi la dentist. Acest preparat se mai poate aplica sub forma de cataplasme in tratarea iritatiilor pielii, echimozelor, contuziilor, intepaturilor de insecte. Se pastreaza in sticle inchise, la rece, ferit de lumina. Sucul de frunze de patrunjel poate fi folosit pentru clatirea ochilor cind sunt inflamati. Frunzele zdrobite se pot aplica pe piele si au efect antiinflamator. Mai pot fi folosite si in mastite. Cu decoctul concentrat de seminte ( doua linguri in 100 ml apa ) se pot face spalaturi vaginale antileucoreice. 

                             

Cum preparăm și cum administrăm frunzele de pătrunjel

Așa cum vom vedea, acest zarzavat este o adevărată colecție de vitamine, minerale și alte principii active cu efecte terapeutice foarte intense. Totuși, simplul consum ocazional de pătrunjel, ca zarzavat, nu pare a avea rezultate terapeutice. De ce? Deoarece dozele de pătrunjel pe care le consumăm sunt insuficiente pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru că prepararea termică a acestei plante inactivează multe din substanțele active terapeutic. Din aceste motive, este necesar să acordăm o foarte mare importanță metodelor de preparare care urmează.

Sucul
Pentru a obține sucul de pătrunjel verde, se mixează o mână de frunze proaspete la care s-au adpugat patru linguri de apă, după care se lasă jumătate de oră să macereze și se filtrează. Licoarea obținută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspăt astfel obținut este un remediu puternic și, ca atare, nu se administrează singur, ci diluat în puțin suc de rădăcina de morcov. De regulă, se iau de 3 ori pe zi câte 4-6 linguri (câte 20-30 ml) de suc de frunze de pătrunjel, diluate în câte un sfert de pahar de suc de morcov.

Salată
În medicina arabă, pătrunjelul verde, tăiat fin, amestecat cu suc de lămâie și puțină ceapă (eventual și câteva felii de roșii) este folosit ca salată, numită "tabbuli", care este folosită adesea pentru mărirea puterii de digestie și pentru evitarea eventualelor deranjamente gastro-intestinale. Iată una dintre rețetele de "tabbuli" frecvent folosite: se mărunțesc 2-4 legături de pătrunjel proaspăt, se adaugă puțin ulei de măsline și zeama de la un sfert de lămâie. Se mai poate pune un cățel de usturoi, semințe de dovleac tocate mărunt ori susan. Salata se consumă zilnic, timp de 14-60 de zile, sub formă de cură, care este tonică și revigorantă, contribuind la fortificarea sistemului imunitar.

Vinul de pătrunjel
Pentru tratamentul problemelor digestive și de apetit, ca adjuvant contra insuficienței cardiace și a bolilor de inimă, se recomandă vinul de pătrunjel: 20 de tulpini proaspete cu tot cu frunze se mărunțesc și se pun într-un litru de vin, la care se adaugă 2 linguri de oțet. Se lasă să macereze vreme de 7 zile, după care se adaugă 300 grame miere de albine. Se agită până se topește mierea, apoi se strecoară și se pune în sticle. Se bea câte un păhărel înainte de masă.

Tratamente interne

* Intoxicație etilică acută (beție) - se consumă una-două legături de pătrunjel, bine spălate, frunzele mestecându-se îndelung, înainte de a fi înghițite. Uleiul volatil din aceste frunze este un puternic stimulent al sistemului nervos central, care va fi mai puțin afectat de efectele alcoolului.

* Fumat - mai multe componente ale uleiului volatil din frunzele de pătrunjel protejează organismul împotriva acțiunii nocive a gudroanelor din fumul de țigară, prevenind diferite afecțiuni ale aparatului respirator, de la bronșită cronică, la cancerul pulmonar. Sunt recomandate curele cu suc de pătrunjel, din care se administrează câte 50 ml pe zi, vreme de 4 săptămâni.

* Ateroscleroza - nu mai puțin de patru substanțe conținute de către frunzele de pătrunjel previn oxidarea colesterolului negativ (LDL) și depunerea sa pe artere. Persoanele cu vârstă de peste 35 de ani, dar și cele care consumă frecvent carne, grăsimi hidrogenate, prăjeli, ar trebui să consume de măcar 3 ori pe săptămână salată de pătrunjel.

* Hipertensiune - consumul a 30 de grame de pătrunjel proaspăt, adăugat la hrana de zi cu zi, ajută la ținerea sub control a tensiunii arteriale, având efecte diuretice, ușor vasodilatatoare, și actionând la nivelul sistemului nervos central cu efect calmant.

* Litiaza biliară - se bea de trei ori pe zi, înainte de masă cu 1-2 ore, câte un sfert de pahar de suc de pătrunjel (rădăcină și frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi.

* Hepatita virală - studii recente au arătat că pătrunjelul are un neobișnuit efect de combatere a virușilor care atacă ficatul.  Așadar, se recomandă bolnavilor de hepatita A, B și C să facă, vreme de 4 săptămâni, o cură cu suc proaspăt de frunze de pătrunjel, din care se administrează câte 50-75 ml pe zi, băuți în trei reprize, pe stomacul gol, înainte de masă. După 4 săptămâni de cură, se fac 2 săptămâni de pauză, după care tratamentul se reia.

* Halena - pătrunjelul verde mestecat îndelung dă un miros plăcut respirației, acționează ca un dezinfectant asupra cavității bucale, asupra căilor respiratorii medii și superioare.

* Infecții recidivante, imunitate slăbită - se consumă salata de pătrunjel, câte 1-2 porții pe zi, în cure de 3 săptămâni. Studii recente făcute la Universitatea din Ankara (Turcia) au pus în evidență că acest remediu culinar activează puternic sistemul imunitar și combate foarte multe specii de bacterii și ciuperci parazite.

* Astm - consumul de frunze de pătrunjel proaspăt, minimum 30 de grame zilnic, sub formă de salate, ca adaos în ciorbe și în diferite alte mâncăruri, reduce predispoziția spre crizele astmatice.

* Boala canceroasă - salatele cu mult pătrunjel și sucul de frunze de pătrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. În plus, pătrunjelul verde combate multe dintre reacțiile adverse ale citostaticelor și ale radioterapiei.

* Fertilitate la femei - consumat zilnic, pătrunjelul verde este un factor de întinerire pentru femei și stimulează fertilitatea. Apiolul, o substanță din frunzele proaspete de pătrunjel, stimulează producerea de hormoni feminini și ajută la o bună funcționare a ovarelor. Se țin cure de câte o lună, timp în care se beau câte 50 de ml de suc de pătrunjel pe zi.

* Dismenoree (ciclu menstrual neregulat și dureros) - datorită aceluiași apiol, pătrunjelul are calitatea de a regla ciclul menstrual. Mai mult, frunzele de pătrunjel au proprietăți antispastice, eliminând în mare măsură crampele și durerile menstruale.

* Sindrom post-menopauză - se recomandă curele cu salată de pătrunjel verde, care se consumă zilnic, vreme de 2 luni.

* Gută, reumatism - patrunjelul este un foarte bun diuretic și depurativ (eliminând ureea și acidul uric), antiinflamator articular și antioxidant. Luteolina conținută de pătrunjel previne și combate inflamarea finelor cartilaje din articulații, în timp ce vitamina C, la care pătrunjelul verde este un adevărat campion, are efecte terapeutice uimitoare asupra aproape tuturor formelor de reumatism. Un studiu-gigant facut în 2004, pe 20.000 de pacienți, a arătat că un consum ridicat de vitamina C naturală (adică preluată din alimente vegetale și nu din alte suplimente) reduce cu peste 30% incidența crizelor reumatice. Se recomandă, așadar, consumul, în cure de minimum 60 de zile, de frunze de pătrunjel proaspete, câte 30 de grame pe zi, împreună cu alte alimente bogate în vitamina C, cum ar fi ardeii, varza, fasolea verde, mazărea verde.

                               

miercuri, 24 iunie 2015

Patlagina, planta medicament din gradina ta


Patlagina (Plantago lanceolata, Plantago major, Plantago media) este o planta perena, ierbacee, care creste in toate regiunile tarii, de la campie pana in etajul subalpine. In scop medicinal sunt utilizate frunzele si radacinile, culese din mai pana in octombrie. Frunzele se taie de la suprafata solului, pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua, iar radacinile se scot din pamant si se spala. Uscarea se face la umbra, in incaperi aerisite sau artificial Ia 40-50°C.


Compozitie chimica- mucilagii, pentozani, acid poliuronic, xiloza, pectine, saponine, taninuri, oleorezine;
- coline, fitochinone, flavone, carotenoizi;
- glicozizi si alantoina cu rol cicatrizant, antibacterian, astringent si hemostatic;
- glucide, proteine, aminoacizi;
- acizi organic (citric, siringic, vanilic, cafeic, salicilic, cumaric);
- vitamine (K, A, C, PP) si saruri minerale (potasiu, sodiu, magneziu, sulf, calciu, fier, zinc, mangan si cupru).

Proprietati terapeutice- expectorante, emoliente, fluidizante, antibronsitice, hemostatice, antiinflamatoare;
-antidiareice (datorita taninurilor), laxative, bacteriostatice, hepatoprotectoare, hipocolesterolemiante, depurative, usor hipotensive;
- tonice, imunostimulatoare, diuretice, antifebrile;
- antiseptice, cicatrizante, astringente, antipruriginoase, fitoncide.

                                       Interlink.ro

Indicatii terapeutice- bronsite cronice, crize de astm bronsic, guturai, sinuzita, rinita, catar pulmonar, hemoragii pulmonare, tuse convulsiva, traheite, emfizem pulmonar, tubercuIoza;
- gastrite hiperacide, ulcer gastroduodenal (prin efectuI cicatrizant);
- diaree, enterite, dizenterie;
- ateroscleroza, mareste coagulabilitatea sanguina, micsoreaza tensiunea arteriala, reduce colesterolul din sange, purifica sangele;
- nefrite cronice, hemoragii uterine (datorita vitaminei K), insuficienta renala, leucoree;
- cancer, afectiuni glandulare maligne;
- stomatite, gingivite, conjunctivite, blefarite (inflamatli ale pleoapelor);
- plagi, rani purulente greu vindecabile, arsuri, furunculoza, eczeme, herpes, ulceratii cutanate, ulcer varicos, taieturi, contuzii, zona Zoster, intepaturi de insecte (viespi, albine, tantari), muscaturi de serpi si caini;
- oboseala, slabiciune, intarziere in crestere a copiilor.

Moduri de utilizare

UZ INTERN

1. Infuzie: 1 lingurita de frunze uscate la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste si se ia cate o lingura Ia 2 ore in tratarea ulcerului gastric si duodenal, enterite, diaree, hemoroizi interni, intoxicarea sangelui, astm, bronsite cronice, tuse, laringite, raguseaIa, catare cronice, alergii, anemie, retentie urinara, enurezis, ateroscleroza.

Se mai poate folosi amestecul, in parti egale, din patlagina si cimbrisor pentru boli de ficat si splina. Alte amestecuri se pot face cu plante expectorante, emoliente si cicatrizante (nalba mare, musetel, Iumanarica, mierea ursului).

2. Infuzie din amestec de 50 g de frunze de patlagina, 5 g de fructe de anason la 1 litru de vin fiert; se lasa sa infuzeze 10-15 minute, se strecoara si se beau 3-4 cesti pe zi, prin inghitituri rare, de catre bolnavii de flebite si cei care scuipa sange.

3. Decoct din 1 lingura de frunze uscate la 250 ml de apa sau lapte; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se da cate o lingura la intervale de 2 ore timp de 6 saptamani la bolnavii de tuberculoza pulmonara si copiilor cu limbrici.

4. Decoct din seminte de patlagina folosit in boli de rinichi, vezica urinara si hematurie.

                                          acumulator-shop.ro

5. Sirop de patlagina din 100 g de frunze proaspete, bine spalate care se toaca marunt; se fierbe in 1.250 ml de apa, la care se adauga 300 g de zahar si 250 g de miere de albine nezaharisita. Se amesteca la foc mic pana se obtine o consistenta groasa ce se toarna in sticlute sau borcane bine inchise si se tine la frigider. Se ia cate o lingurita inainte de mese timp de 3 saptamani, avand efecte excelente in bronsite, tuse seaca, curatirea sangelui de toxine, rahitism si in boli cronice de inima, plamani si ficat.

6. Suc din frunze prospete, spalate, maruntite si presate care se amesteca cu miere, se fierbe 20 minute si se iau cate 2 linguri pe zi in bolile cailor respiratorii, in purificarea sangelui, limbrici si incontinenta urinara.

7. Pulbere din 1 g de frunze uscate si macinate fin care se ia de 2-3 ori pe zi, dupa mesele principale, in ulcer gastric si duodenal.

8. Seminte de patlagina (8 g pe zi) cu cateva inghitituri de ceai din cicoare cu efecte in prevenirea formarii pietrelor in litiaza biliara si renala.

UZ EXTERN

9. Tinctura de patlagina din 100 g de frunze uscate in 1 litru de alcool de 70°; se lasa la macerat 24 ore, se strecoara, se stoarce tifonul si se pun 2-3 comprese pe ten cu acnee, in zona Zoster, inflamatii, intepaturi de insecte sau se fac spalaturi bucale (gargara) in stomatite, faringite, laringite, afte, dureri de dinti si alte infectii ale gurii.


10. Decoct din 100 g de frunze uscate la 300 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute, se infuzeaza acoperit pana la racire si se pun comprese pentru cicatrizarea plagilor deschise si purulente sau arsuri grave.

11. Ulei de patlagina din 400 g de frunze proaspete, maruntite, 300 ml de alcool de 70°, 500 ml de ulei de floarea soarelui; se lasa la macerat 3-4 zile, se fierbe in baie de apa 3- 4 ore, se strecoara cu stoarcerea reziduurilor si se fac badijonari in caz de acnee, rani, ulceratii, eczeme infectate, prurit, ulcer varicos, zona Zoster, inflamatii si intepaturi de insecte.

12. Unguente din 5 ml de suc de frunze proaspete, 40 g de vaselina, 5 g de lanolina; se foloseste in iritatii cutanate nezemuinde si in inflamatii.

13. Bai locale cu infuzie din 100 g de frunze uscate in 3 litri de apa clocotita; se lasa vasul acoperit timp de 20-30 de minute, se strecoara in apa de baie la temperatura de 37°C si care se sta 15-20 minute, pentru a trata ulcerul varicos si alte ulceratii ale pielii. Infuzia se mai foloseste in boli de ochi (conjunctivita, blefarita), eventual cu adaus de sulfina si albastrele.

14. Cataplasme cu frunze proaspete, spalate si strivite, care se aplica cu o bucata de tifon pe zonele afectate ale pielii: abcese, herpes, bube, branca, taieturi, furuncule, rani sangerande, tromboze, inflamatii articulare de natura reumatica, cancer de piele, afectiuni maligne glandulare, ulcer varicos (se amesteca cu sare). Are efecte cicatrizante, calmante, antipruriginoase si antiinflamatorii, datorita continutului in aucubozida si substante antibiotice.

15. Persoanele care merg pe distante lungi pot pune frunze proaspete in pantofi, pentru a evita basicarea sau se imbaiaza picioarele in infuzie de patlagina amestecata cu nalba si coada calului, iar ranile vor fi unse cu alifie de galbenele.

SURSA : http://sanatate.bzi.ro/