Brusturele in tratamente naturiste

Brusturul , cunoscut si sub numele de lipan sau de laptuc, in Banat, este o planta comuna care creste in locuri necultivate. De la brusture se foloseste radacina-Radix Badanae-care contine inulina, saruri de potasiu, un ulei volatil si o substanta cu actiune antimicrobiana.
    Din radacina se prepara un ceai care are proprietatea de a stimula functiile renale si cutanate, fiind bun diuretic. Are efecte bune in tratarea acneei, furunculozei, difertelor eczeme si altor boli ale pielii. In acelasi timp , ceaiul de brusture mai are insusirea de a scadea zaharul din singe , fapt pentru care se recomanda acelora care sufera de diabet. Unii autori recomanda ceaiul de brusture in bolile de ficat, avind proprietatea de a reduce calculii biliari.
Ceaiul se prepara, punind doua pina la patru linguri de radacina maruntita intr-un litru de apa clocotita. Dupa un sfert de ora , se strecoara lichidul si se bea indulcit , in cursul unei zile. Pentru diabet ,ceaiul se indulceste cu zahar de stevie.
    Extern , fiertura de radacina de brusture, singura sau asociata cu radacina de urzica si frunze de mesteacan, ajuta la cresterea parului. O data pe saptamina , dupa spalarea si clatirea patului, se frictioneaza pielea capului cu acesta fiertura, la care se adauga si o lingura de otet. Sub forma de comprese, se aplica , pe tenurile seboreice( grase) , in acnee si eczema uscata.

Anghinare-propietati si beneficii

     

 
De la aceasta planta se folosesc frunzele-Folium Cynarae-care contin cinarina, polifenoli derivati flavonici, un principiu amar, inulina, saruri de potasiu, magneziu, etc.
     Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracterizeaza prin efecte sigure asupra bolilor de ficat si rinichi , avind proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, reglind , in acelasi timp, procesul de formare a colesterolului.
     Paralel cu aceste efecte, ceaiul de anghinare are si insusirea de a diminua zaharul din singe, dind bune rezultate in unele forme de diabet. Actiunea antidiabetica se datoreaza bunei oxidaze.
     Ca diuretic, ceaiul din aceasta planta se recomanda in nefritele acute si cronice deoarece mareste volumul de urina si favorizeaza , in acelasi timp, eleiminarea ureei si a substantelor toxice ce se formeaza la nivelul ficatului si rinichilor.Datorita eliminarii de toxine, se observa efecte favorabile in tratarea urticariilor si a diferitelor forme de prurit ( mincarime).
     Bune rezultate da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, manifestate prin constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite, hemoroizi si lipsa poftei de mincare.
     Ceaiul de anghinare este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si anghina pectorala.
     Cercetarile mai noi ii atribuie proprietati antimicrobiene.
     Pentru a prepara ceaiul de anghinare, se va proceda in felul urmator:
      Intr-un vas, se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 ml apa clocotita. Dupa racire, se strecoara lichidul si se indulceste cu zahar. O parte din ceai se bea dimineata , pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se bea in cursul zilei , cu o jumatate de ora inaintea meselor principale.
    E bine ca tratamentul cu anghinare sa se faca progresiv, incepind cu doze mici, in primele zile , cara apoi sa creasca treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o luna pauza, dupa care se va relua.